Pentru a deschide un fisier existent se executa clic pe optiunea ,, Open ’’(Deschidere) din meniul ,,File ’’. Deschiderea unui nou fisier se poate realiza prin accesarea celui de al doilea buton din stânga din bara de instrumente standard. În caseta deschisa aparuta pe ecran se gasesc urmatoarele elemente :
lista directoare ;
lista fisiere ;
nume fisier (File name);
lista tipurilor de fisiere ;
butoane de control
File name este caseta în care se scrie numele documentuui ce va fi deschis. În cazul când se selecteaza un document, acesta va fi deschis.
Available files (fisierele disponibile) este o lista de fisiere aflata sub caseta ,, File Name’’, si contine toate fisierele existente- fisierele au extensia ,, doc’’. daca numarul fisierelor este mare, atunci se va putea folosi bara de derulare care devine activa.
În fereastra ,, Open’’ exista urmatoarele butoane de comanda:
OK care dupa definirea parametrilor necesari, accesarea butonului duce la executia lui;
Cancel este butonul care dupa ce este accesat, anulkeaza comanda facuta. si documentul nu va fi deschis;
Help ne va da informatii despre fereastra ,, Open’’ si despre documentele ei ;
Find file este o caseta în care se pot introduce informatii despre fisierele care intereseaza la acel moment.
Bara de stare se afla în partea de jos a ecranului si ne ofera informatii despre pagina în care se afla cursorul si alte informatii necesare când lucram cu editorul. În bara de stare sunt afisate urmatoarele informatii :
Numarul paginii, care reprezinta numarul paginii curente(în care se afla cursorul).
Numarul de pagini de la începutul documentului reprezinta numarul de pagini de la începutul documentului pâna la punctul de inserare si poate sa nu fie egal cu numginii curente.
Numarul de pagini ale documentului reprezinta numarul de pagini de la începutul pâna la sfârsitul documentului.
Pozitia cursorului reprezinta distanta dintre marginea de sus a paginii si cursor, masurata în centimetri.
Numarul liniei reprezinta linia n care se af la cursorul socotind de la începutul paginii curente( în fiecare pagina linile se numara de la 1).
Numarul colanei reprezinta coloana în care se afla cursorul.
marți, 2 noiembrie 2010
Mai merita sa vorbim la mobil?
Olaf Swantee, senior EVP la Orange crede ca tehnologia HD voice ar putea atrage numarul de clienti pe care compania ii are, ba chiar mai mult sustine ca asta ar putea imbogati si aplicatiile pe care compania le ofera clientilor.
Orange spune ca serviciul voice HD a luat nastere pentru prima data in Moldova in septembrie 2009 si ca vor sa lanseze sistemul in spania, franta si Luxembourg. Cred ca ar trebui sa fim destul de entuziasmati de succesul din Moldova.
Compania a inceput si introducerea sistemului HD voice over IP (sistem are a inceput sa prinda si in Romania), de la lansarea in Franta, Orange incearca acum sa implementeze sistemul in Polonia si Spania.
In ce consta noul sistem?
Simpla folosire a altui codec pentru modularea intr-un mod adaptiv si multi-rate a discutiei pe care utilizatorul o poarta, ofera o calitate mult mai mare decat actuala, chiar dubla. Aceasta mareste scala sonora pe care o transmite pana la 50Hz ~ 7,000Hz, mult peste codecul curent (300Hz ~ 3,400Hz).
Legende despre flori
Zâce-să că, după ce toate florile or răsărit, Zâna Florilor le-o dat la fieştecare cat-on nume , numa la una nu i-o dat că uitasă de ea.
Tăte florile, odată ce s-or văzut cu nume, or început a se bucura care mai de care, numa cea fără nume stea supărată şi dusă pă gânduri, într-o vale langă un pârâu, şi nu numa odată plânsă de-i cursără lacrimile şuvoi.
La o vreme Zâna Florilor ieşisă la plimbare pe câmpia înverzâtă şi împănată cu fel şi fel de flori şi, văzând ea că tăte florile se bucură şi se veselesc, prinsă a se bucura şi ea de bucuria lor. S-o dus ea mai departe şi o dat de cea de lângă pârâu, ce sta locului şi plângea, şi o iscodi cu mirare:
-Da tu de ce stai şi plângi? De ce nu te veseleşti şi tu ca tăte surorile tale?
-D-apoi cum n-oi plânge şi nu m-oi tângui, după ce le-ai dat tuturor florilor, pe câte le-ai văzut că să veselesc, câte-on nume numa pe mine m-ai uitat? – răspunse floarea oftând.
Zâna Florilor, cum auzâ răspunsu asta şi, fiind miloasă din fire, prinse a mângâia floarea şi a-i zâce cu bândeţe:
-Încetează , draga mea, nu mai plânge dejaba, că în scurtă vreme îi capăta şi tu nume.
Şi de îndată se întoarse la palatul zânelor, să sfătui cu ălelante zâne şi chemă la sine pă floricica cea plângătoare, şi-i zâsă:
-Nu m-ai uitat ca nu t-am pus şi ţâie un nume ca şi la ălelante surori ale tale. De astăzi înainte o să te numeşti “ Nu Mă Uita!
Şi de atuncea, nu mă uita să numeşte floricica asta în multe părţi ale lumii
Cum s-a născut Salba Moale sau Călina
Prefăcând o vrăjitoare pe Voinicul Pădurilor, iubitu Zânei Codrilor, într-o buruiană, numită floarea voinicului, zâna prinsă a se jeli şi să rugă de vrăjitoare să n-o lese singură pă lume. Că s-o îmbânzească şi s-o facă să-i asculte şi să-i împlinească ruga, zâna îi dădu vrăjitoarei salba ei.
Vrăjitoarea, care avea mare ciudă pe Voinicul Pădurilor, pentru că, acesta înainte de a-l preface în buruiană, îi tăiase cu paloşu o mână, o aruncat salba cât colo, sfărmând-o de trunchiurile copacilor.
D-atunci Zâna Codrilor rătăceşte sângură şi îndurerată vărsând lacrămi de sânge. Pă unde un pticat sfărâmăturile de salba ei o crescut un pomuţ cu frunze moi ce poartă în vârf lacrămile zânei prefăcute în chip de bobiţe roşii.Şi copăcelu asta să cheamă salba moale sau călina.
În vremea de demult trăia un bărbat si o muiere, săraci,da tare buni la inimă.După o bucată de vreme ei s-or bucurat de naşterea unui pui de fetiţă. Era atâta de frumoasă fătuca asta că nu ştiau cum să umble şi ce să facă ca sa-i facă tăte voile.
Nu după multă vreme fericirea s-o gătat că mama fetii o murit.
Bărbatu-sau văduvi o vreme, apoi îşi cotă altă muiere ca să-i grijească de fătucă şi dă daraverile căşii. Nu cătă el prea mult şi găsâ o nevastă da cam bătrână şi-a dracului. Asta avea şi ea mai multe fete, numa că nici una nu era aşe mândră ca a bărbatului. De aia măştihoaia cota mereu pricină de ceartă şi pân la urmă o alingă de acasă.Fata, n-o mai avut ce face şi trebui să părăsească casa părintească pă nepusă masă. Da îainte de a pleca o blăstămat pe măştihoaie-sa pentru răutatea ei.
Nu trecu prea multă vreme si blăstămu s-o-mplinit. Măştihoaia să prefăcu într-o plantă iute, de-i zâce urzică, care şi amu, când cinevate să tinje de ea, în ghimpă şi-i aduce durere. Şi lumea caută a o ocoli şi o lasă să se uşte pân şanturi şi locuri umbroase, deşi tătă vremea ea răsare în calea oamenilor.
Tăte florile, odată ce s-or văzut cu nume, or început a se bucura care mai de care, numa cea fără nume stea supărată şi dusă pă gânduri, într-o vale langă un pârâu, şi nu numa odată plânsă de-i cursără lacrimile şuvoi.
La o vreme Zâna Florilor ieşisă la plimbare pe câmpia înverzâtă şi împănată cu fel şi fel de flori şi, văzând ea că tăte florile se bucură şi se veselesc, prinsă a se bucura şi ea de bucuria lor. S-o dus ea mai departe şi o dat de cea de lângă pârâu, ce sta locului şi plângea, şi o iscodi cu mirare:
-Da tu de ce stai şi plângi? De ce nu te veseleşti şi tu ca tăte surorile tale?
-D-apoi cum n-oi plânge şi nu m-oi tângui, după ce le-ai dat tuturor florilor, pe câte le-ai văzut că să veselesc, câte-on nume numa pe mine m-ai uitat? – răspunse floarea oftând.
Zâna Florilor, cum auzâ răspunsu asta şi, fiind miloasă din fire, prinse a mângâia floarea şi a-i zâce cu bândeţe:
-Încetează , draga mea, nu mai plânge dejaba, că în scurtă vreme îi capăta şi tu nume.
Şi de îndată se întoarse la palatul zânelor, să sfătui cu ălelante zâne şi chemă la sine pă floricica cea plângătoare, şi-i zâsă:
-Nu m-ai uitat ca nu t-am pus şi ţâie un nume ca şi la ălelante surori ale tale. De astăzi înainte o să te numeşti “ Nu Mă Uita!
Şi de atuncea, nu mă uita să numeşte floricica asta în multe părţi ale lumii
Cum s-a născut Salba Moale sau Călina
Prefăcând o vrăjitoare pe Voinicul Pădurilor, iubitu Zânei Codrilor, într-o buruiană, numită floarea voinicului, zâna prinsă a se jeli şi să rugă de vrăjitoare să n-o lese singură pă lume. Că s-o îmbânzească şi s-o facă să-i asculte şi să-i împlinească ruga, zâna îi dădu vrăjitoarei salba ei.
Vrăjitoarea, care avea mare ciudă pe Voinicul Pădurilor, pentru că, acesta înainte de a-l preface în buruiană, îi tăiase cu paloşu o mână, o aruncat salba cât colo, sfărmând-o de trunchiurile copacilor.
D-atunci Zâna Codrilor rătăceşte sângură şi îndurerată vărsând lacrămi de sânge. Pă unde un pticat sfărâmăturile de salba ei o crescut un pomuţ cu frunze moi ce poartă în vârf lacrămile zânei prefăcute în chip de bobiţe roşii.Şi copăcelu asta să cheamă salba moale sau călina.
În vremea de demult trăia un bărbat si o muiere, săraci,da tare buni la inimă.După o bucată de vreme ei s-or bucurat de naşterea unui pui de fetiţă. Era atâta de frumoasă fătuca asta că nu ştiau cum să umble şi ce să facă ca sa-i facă tăte voile.
Nu după multă vreme fericirea s-o gătat că mama fetii o murit.
Bărbatu-sau văduvi o vreme, apoi îşi cotă altă muiere ca să-i grijească de fătucă şi dă daraverile căşii. Nu cătă el prea mult şi găsâ o nevastă da cam bătrână şi-a dracului. Asta avea şi ea mai multe fete, numa că nici una nu era aşe mândră ca a bărbatului. De aia măştihoaia cota mereu pricină de ceartă şi pân la urmă o alingă de acasă.Fata, n-o mai avut ce face şi trebui să părăsească casa părintească pă nepusă masă. Da îainte de a pleca o blăstămat pe măştihoaie-sa pentru răutatea ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)